IMMANENT TRANSITIVITY, TRANSCENDENT TRANSITIVITY IN SPANISH.
In this work, this will involve highlighting the immanent transitive and transcendent transitive functioning of a certain number of verbal binomials and demonstrating the discursive relevance of the occurrences of the oppositional pair "morpheme represented" [transcendent predication] and "morpheme...
| Publicado en: | Studii de Ştiintă şi Cultură Vol. 20; no. 2; pp. 41 - 51 |
|---|---|
| Autor principal: | |
| Formato: | Artículo |
| Publicado: |
Studii de Stiinta si Cultura
iun2024
|
| Materias: | |
| Acceso en línea: | Ver este registro en EBSCOhost |
| Sumario: | In this work, this will involve highlighting the immanent transitive and transcendent transitive functioning of a certain number of verbal binomials and demonstrating the discursive relevance of the occurrences of the oppositional pair "morpheme represented" [transcendent predication] and "morpheme not represented" [immanent preaching]. The preposition marks a case of analytical discourse, while the "morpheme" ∅ indicates a case of synthetic or synaptic discourse, that is to say a subject case, an object case or an attribute case that only the phrasal realization can discriminate according to Gustave Guillaume. As far as our corpus is concerned, only the object case will interest us, prepositional or not. Guillaume terminology seems, however, to pose a problem on the surface, because the object case is not only in Spanish a case of synthetic discourse but can also be presented in analytical or transcendent form in a sentence. If it is indeed a question of a problem of analysis and synthesis, it does not however concern the object case (which explains my previous remark "apparently") but rather and above all the nature of the verb (prepositional verb or speech verb with -a - or language verb with -∅-). Dans ce travail, il s'agira de mettre en exergue le fonctionnement transitif immanent et transitif transcendant d’un certain nombre de binômes verbaux et de démontrer la pertinence discursive des occurrences de la paire oppositionnelle "morphème représenté" [prédication transcendante] et "morphème non représenté" [prédication immanente]. La préposition marque un cas de discours analytique, alors que le "morphème" ∅ indique un cas de discours synthétique ou synaptique, c'est-à-dire un cas sujet, un cas objet ou un cas attribut que seule la réalisation phrastique peut discriminer selon Gustave Guillaume. En ce qui concerne notre corpus, seul le cas objet nous intéressera, prépositionnel ou pas. La terminologie guillaumienne semble, toutefois, poser problème en apparence, car le cas objet n'est pas seulement en espagnol un cas de discours synthétique mais peut aussi se présenter sous forme analytique ou transcendante dans une phrase. S'il est question en effet d'un problème d'analyse et de synthèse, il ne concerne cependant pas le cas objet (ce qui explique ma remarque antérieure "en apparence") mais plutôt et surtout la nature du verbe (verbe prépositionnel ou verbe de discours avec -a - ou verbe de langue avec -∅-). În această lucrare, va fi vorba de evidențierea funcționării tranzitive imanente și tranzitive transcendente a unui anumit număr de binoame verbale și de a demonstra relevanța discursivă a aparițiilor perechii opoziționale „morfem reprezentat”[predicație transcendentă] și „morfem nereprezentat” [predicație imanentă]. Prepoziţia marchează un caz de discurs analitic, în timp ce morfemul” ∅ indică un caz de discurs sintetic sau sinaptic, adică un caz subiect, un caz obiect sau un caz de atribut pe care numai realizarea frazală îl poate discrimina după Gustave Guillaume. În ceea ce privește corpusul nostru, ne va interesa doar cazul obiect, prepozițional sau nu. Terminologia guillaumiană pare totuși să pună o problemă la suprafață, deoarece cazul obiect nu este doar în spaniolă un caz de discurs sintetic, ci poate fi prezentat și sub formă analitică sau transcendentă într-o propoziție. Dacă, într-adevăr, este vorba de o problemă de analiză și sinteză, nu se referă totuși la cazul obiect (ceea ce explică observația mea anterioară „aparent”), ci mai degrabă și mai presus de toate natura verbului (verb prepozițional sau verb de vorbire cu - a - sau verb de limbă cu -∅ -). |
|---|