De la Privilegiu la Universalitate: Criza cetățeniei în Imperiul Roman și reforma Edictului de la Caracalla.

The paper explores the journey from a society in which citizenship was an exclusive privilege to a society in which citizenship became a universal right, but also a source of conflicts and reassessments of the citizen's status in the context of political and social changes in the Roman Empire. In th...

Descripción completa

Detalles Bibliográficos
Publicado en:Quaestiones Romanicae Vol. 13; no. 1; pp. 118 - 128
Autor principal: ROȘU, Adina-Voichița
Formato: Artículo
Publicado: Universitatea de Vest din Timisoara 2026
Materias:
Acceso en línea:Ver este registro en EBSCOhost
fields @attributes:
  recordID: 1
pdfLink:
plink: https://search.ebscohost.com/login.aspx?direct=true&db=hlh&AN=195399706&site=ehost-live
header:
  @attributes:
    shortDbName: hlh
    uiTerm: 195399706
    longDbName: Humanities International Complete
    uiTag: AN
  controlInfo:
    bkinfo:
    jinfo:
      jid:
        24578436
        NC0V
      jtl: Quaestiones Romanicae
      issn: 24578436
      maglogo: N
    pubinfo:
      dt: 2026
      vid: 13
      iid: 1
      pid: 29689
      pub: Universitatea de Vest din Timisoara
    artinfo:
      ui:
        195399706
        10.35923/QR.13.01.09
      ppf: 118
      ppct: 10
      formats:
      tig:
        atl: De la Privilegiu la Universalitate: Criza cetățeniei în Imperiul Roman și reforma Edictului de la Caracalla.
      aug:
        au: ROȘU, Adina-Voichița
        affil: Universitatea din Oradea
      su:
        Citizenship
        Roman Empire, 30 B.C.-A.D. 476
        Social justice
        Political change
        Group identity
        Rome
      sug:
        subj:
          Rome
          Citizenship
          Roman Empire, 30 B.C.-A.D. 476
          Social justice
          Political change
          Group identity
      keyword:
        citizenship
        inclusivity
        privilege
        RomanEmpire
        universality
        cetățenie
        Imperiul Roman
        inclusivitate
        privilegiu
        universalitate
      ab:
        The paper explores the journey from a society in which citizenship was an exclusive privilege to a society in which citizenship became a universal right, but also a source of conflicts and reassessments of the citizen's status in the context of political and social changes in the Roman Empire. In the Roman context, citizenship was initially a privilege granted to certain social classes, cities or selected groups, often with special benefits such as legal protection, tax rights or participation in certain functions. This meant that only a small part of the population had full rights, while the rest of the inhabitants were subject to limited rights. The reforms of the time of Emperor Caracalla, especially the Edict of 212 AD, marked a radical change, extending the right of citizenship to all free inhabitants of the empire. Thus, citizenship was no longer an exclusive privilege, but became a universal notion, applicable to all citizens, contributing to the consolidation of imperial unity and identity. The disputes and tensions generated by this universality represented a crisis in the meaning and attributions of citizenship within the Empire. The reform of the Edict of Caracalla in 212 A D, also known as the Constitutio Antoniniana, represented a crucial moment, as it granted Roman citizenship to all free provincials. Thus, the process of inclusion was not only an administrative measure, but also a step towards the creation of a common civic identity, promoting the unity and cohesion of the Empire.
        Lucrarea explorează parcursul de la o societate în care cetățenia era un privilegiu exclusivist la o societate în care cetățenia devine un drept universal, o sursă de conflicte și reevaluări ale statutului cetățeanului în contextul schimbărilor politice și sociale ale Imperiului Roman. În contextul roman, cetățenia era inițial un privilegiu acordat anumitor clase sociale, orașe sau grupuri selecte, adesea cu beneficii speciale precum protecția legală, drepturi fiscale sau participare pentru anumite funcții. Aceasta înseamna că doar o parte restrânsă a populației avea drepturi complete, iar restul locuitorilor erau supuși unora limitate. Reformele din timpul împăratului Caracalla, în special Edictul din 212 d.Hr., au marcat o schimbare radicală, extinzând dreptul de cetățenie pentru toți locuitorii liberi ai imperiului. Astfel, cetățenia nu mai era un privilegiu exclusivist, ci devenea o noțiune universală, aplicabilă tuturor cetățenilor, contribuind la consolidarea unității și identității imperiale. Disputele și tensiunile generate de această universalitate au reprezentat o criză în înțelesul și atribuțiile cetățeniei din cadrul Imperiului. Reforma Edictului de la Caracalla din 212 d.Hr., cunoscută și sub numele de Constitutio Antoniniana, a constituit un moment crucial, deoarece a conferit cetățenie romană tuturor provincialilor liberi. Astfel, procesul de incluziune nu a fost doar o măsură administrativă, ci și un pas spre crearea unei identități civice comune, promovând unitatea și coeziunea Imperiului.
      pubtype: Academic Journal
      doctype: Article
      src: R
    language: Romanian
    refInfo:
    copyright:
      @attributes:
        flag: Y
      dt:
        @attributes:
          year: 2026
    holdings:
      @attributes:
        islocal: N