Multiple Spectacular Identities or about variations of artistic forms on the same subject.
In the creation of humanity, there are several subjects that have proven universal, crossing the ages. They have been individually approached by most of the arts, notably by the performing arts, thus acquiring multiple identity forms of expression. Due to the notoriety born from the fascination they...
| Publicado en: | Theatrical Colloquia Vol. 12; no. 2; pp. 157 - 187 |
|---|---|
| Autor principal: | |
| Formato: | Artículo |
| Publicado: |
George Enescu University of Arts, Artes Publishing House
2022
|
| Materias: | |
| Acceso en línea: | Ver este registro en EBSCOhost |
| Sumario: | In the creation of humanity, there are several subjects that have proven universal, crossing the ages. They have been individually approached by most of the arts, notably by the performing arts, thus acquiring multiple identity forms of expression. Due to the notoriety born from the fascination they have exercised over generations, some subjects have even come to be represented in all the performing formulas of art. In Romanian creation, the subjects of numerous popular or cult literary texts, lyrical or epic, became sources for the creators of the performing arts. At the same time, some of the dramatic texts crossed beyond the stage of the classical theatre. The plays of the most performed local playwright, Ion Luca Caragiale stand out here. In the relationship between classical and lyrical theatre, the most representative illustration is „O noapte furtunoasă”1 Caragiale's play was turned into an opera by Paul Constantinescu, the composer thereby marking a triple national premiere: the first opera buffa, the birth of recitative in Romanian opera and the first male role en travesti for a female voice. În creaţia umanităţii, există o sumă de subiecte ce s-au dovedit universale, traversând epocile. Acestea au fost abordate de mai toate artele în parte, cu predilecţie de cele ale spectacolului, dobândind astfel multiple forme identitare de expresie. Datorită notorietăţii născute din fascinaţia pe care au exercitat-o peste generaţii, unele subiecte au ajuns chiar a fi reprezentate în toate formulele spectaculare ale artei. În creaţia românească, subiectele a numeroase texte literare populare sau culte, lirice sau epice au devenit surse pentru creatorii artelor spectacolului. Totodată, parte dintre textele dramatice au depăşit scena teatrului clasic. Se disting aici îndeosebi piesele celui mai jucat dramaturg autohton, Ion Luca Caragiale. În relaţia dintre teatrul clasic şi cel liric, cea mai reprezentativă ilustrare o constituie „O noapte furtunoasă”. Piesa caragialeană a fost transformată în operă de către Paul Constantinescu, compozitorul marcând prin aceasta o triplă premieră naţională: cea dintâi operă bufă, naşterea recitativului în opera românească şi primul rol masculin în travesti pentru o voce feminină. |
|---|