STRATEGIILE NARATIVE ALE TRAUMEI ŞI MEMORIA COLECTIVĂ ÎN ROMANELE LUI CĂTĂLIN MIHULEAC.
The article analyzes the way in which the writer Cătălin Mihuleac addresses the subject of the historical trauma of the Romanian Jewish community through fiction, enabling the exercise of the moral repair. It highlights narrative strategies such as temporal alternation, polyphony, or multi-layered f...
| Published in: | Studii de Ştiintă şi Cultură Vol. 22; no. 1; pp. 25 - 35 |
|---|---|
| Main Author: | |
| Format: | Article |
| Published: |
Studii de Stiinta si Cultura
mar2026
|
| Subjects: | |
| Online Access: | View this record in EBSCOhost |
| Summary: | The article analyzes the way in which the writer Cătălin Mihuleac addresses the subject of the historical trauma of the Romanian Jewish community through fiction, enabling the exercise of the moral repair. It highlights narrative strategies such as temporal alternation, polyphony, or multi-layered focalization to show how the author reconstructs traumatic episodes of 20 century history, not as a simple act of remembrance, but as a form of symbolic reparation of the past that has been mystified for decades by censored history textbooks. The study is supported by representative passages from the novels "Oxenberg und Bernstein" and "Deborah", where irony and trauma function as pillars of the narrative, examining the drama of the concealment of these historical realities and arguing for the role of literature in representing trauma, with focus on the theories of cultural memory and postmemory. L'article analyse la manière dont l'écrivain Cătălin Mihuleac aborde le sujet du traumatisme historique des Juifs de Roumanie à travers la fiction, qui nous aide à exercer nos capacités de réparation morale. Il met en évidence des stratégies narratives telles que l'alternance temporelle, la polyphonie ou la focalisation sur plusieurs plans, afin de démontrer comment l'auteur reconstitue des épisodes traumatisants de l'histoire du XX siècle, non pas comme un simple acte de remémoration, mais comme une forme de réparation symbolique, d'un passé mystifié pendant des décennies par des manuels d'histoire occultés. L'étude s'appuie sur des passages représentatifs des romans «Oxenberg und Bernstein» et «Deborah», dans lesquels l'ironie et le traumatisme constituent des piliers essentiels de la narration. Elle analyse le drame de l'occultation de ces réalités historique et défend la fonction de la littérature dans la représentation du traumatisme, avec un accent particulier sur la théorie de la mémoire culturelle et de la postmémoire. Articolul analizează felul în care scriitorul Cătălin Mihuleac abordează subiectul traumei istorice a evreilor din România, prin intermediul ficțiunii, permițându-ne exersarea abilităților de reparație morală. Vor fi evidențiate strategiile narative precum alternanța temporală, polifonia sau focalizarea pe mai multe planuri, pentru a argumenta modul în care autorul reconstituie episoade traumatizante din istoria secolului XX, dar nu ca o simplă rememorare, ci ca o formă de recuperare simbolică a trecutului mistificat de-a lungul deceniilor de manualele de istorie ocultate. Studiul este susținut cu pasaje reprezentative din romanele „America de peste pogrom“ şi „Deborah“, în care ironia şi trauma sunt pilonii cheie ai narațiunii, ce analizează drama muşamalizării acestor aspecte istorice, argumentând funcția literaturii în reprezentarea traumei, cu accent pe teoria memoriei culturale şi a postmemoriei. |
|---|